Teoria si aplicatiile paritatii puterii de cumparare sunt unele dintre cele mai utilizate teorii economice moderne si au la baza idea ca schimbul de valuta intre doua state (intre care exista schimb liber de valuta) se afla in echilibru atunci cand puterea de cumparare este egala.
Scopul utilizarii paritatii puterii de cumparare este de a egaliza indicatorii exprimati in cifre brute din diferite tari. Astfel, de exemplu este cert ca in Romania o persoana poate cumpara mai multi km de calatorie cu taxiul cu echivalentul unui dolar, decat in Franta – in acest context scopul aplicarii fiind de a egaliza exprimarea acestor diferente.
In acest sens, se porneste de la premisa ca desi in Romania PIB-ul per capita este mult mai mic decat in Franta, avand in vedere ca preturile (in ansamblu) sunt mai mici, o parte din diferenta va fi aplanata.
Concret, datele organismelor internationale arata ca in 2009 PIB-ul per capita al Romaniei a fost de aproximativ 7.500 USD, insa in acelasi timp dupa ajustarea acestui PIB cu cosul de preturi stabilit international a rezultat un PIB per capita (ajustat la paritatea puterii de cumparare) de 11.500 USD.
Un alt exemplu, al utilitatii acestui instrument de masurare, este cel al devalorizarii accentuale, intr-o perioada scurta de timp, al unei anumite monede – astfel, daca LEUL romanesc s-ar devaloriza fata de USD pe parcursul unui an cu 50% (caz intalnit in perioada 2008-2009), produsul intern brut al Romaniei, exprimat in USD ar scadea cu 50%. De de alta parte, este foarte probabil ca aceasta scadere a PIB sa nu se reflecte deloc in nivelul de trai din Romania, intrucat preturile in Ro sunt exprimate in lei si sunt relativ slab corelate cu evolutia USD. Asadar, in acest caz scaderea PIB-ului per capital (exprimat in USD) ar oferii indicatii false si nu ar fi deloc reflectata in evolutia PIB per capital exprimat in USD si ajustat PPP (purchasing power parity) – care ar ramane la valori ridicate.
Una dintre cele mai cunoscute aplicatii ale paritatii puterii de cumparere este Big Mac Index.
Big Mac Index este un indice calculat de catre revista The Economist ca si o masura a paritatii puterii de cumparare a doua monede si este un test al modului in care ratele de schimb intre monede duc la o putere de cumparare similara pentru acelasi produs (in cazul nostru un BIG Mac de la McDonalds).
De exemplu:
Un Big Mac costa astazi 3,27 USD in SUA si 9 lei in Romania, in timp ce in paritatea monedelor este de 3.1 LEI/USD.
Paritatea puterii de cumparare este 3,27/9 = 0,36 in timp ce paritate monedelor este 3.1; ca si concluzie, teoria Big Mac Index ne arata ca moneda americana este supraapreciata in raport cu leul cu 16%.
Pe de alta parte, indicele face comparatie intre timpul pe care locuitori ai diverselor tari trebuie sa-l munceasca pentru a castiga banii necesari cumpararii unui BigMac (Romania este pe ultimele locuri cu 69 de minute muncite, in timp ce un japonez munceste doar 10 minute pentru un Big Mac).
Cei mai putin munciti BIG MAC:
1. Tokyo, Japan – 10 de minute (in medie un locuitor munceste 10 minute pentru a castiga valoarea unui Big Mac)
2. Los Angeles, United States – 11 de minute
3. Chicago, Illinois United States – 12 de minute
4. Miami, Florida United States – 12 de minute
5. New York City, New York United States – 13 de minute
6. Auckland, New Zealand – 14 de minute
7. Sydney, Australia – 14 de minute
8. Toronto, Canada – 14 de minute
9. Zürich, Switzerland – 15 de minute
10. Dublin, Ireland – 15 de minute
Cei mai munciti BIG MAC ii gasim in:
1. Bogotá, Colombia – 97 de minute
2. Nairobi, Kenya – 91 de minute
3. Jakarta, Indonesia – 86 de minute
4. Lima, Peru – 86 de minute
5. Caracas, Venezuela – 85 de minute
6. Mexico City, Mexico – 82 de minute
7. Manila, Philippines – 81 de minute
8. Mumbai, India – 70 de minute
9. Sofia, Bulgaria – 69 de minute
10. Bucharest, Romania – 69 de minute
[…] Articol Contzilla, Contabilitate, fiscalitate, monografii contabile, IAS […]